Vrabiuta

(copii cu varsta 3-4 ani)

Nichita s-a dus la plimbare cu tata. Dupa ce au mers ei o bucata de drum au auzit ciripind prin apropiere:
"Cip-cirip! Cir-cirip! Cip-cirip!"
Un pui de vrabie topaia pe drum. Era infoiat si se rostogolea ca o minge. Avea codita scurta si ciocul galben. Sarea mereu dar nu-si lua zborul. Pesemne ca nu stia inca sa zboare.
- Ia te uita, tata! a strigat Nichita. Asta nu-i vrabie adevarata!
- Ba e vrabie adevarata, dar e mica - e un pui - a spus tata. Se vede ca a cazut din cuibul ei.
Nichita s-a repezit si a prins vrabiuta. A luat puiul acasa, sa stea in colivie. Nichita il hranea cu muste, cu viermisori si cu paine muiata in lapte.
Si asa a ramas vrabiuta la Nichita.
Toata vremea piuia si cerea de mancare. Ce mancacioasa era! Dimineata, cum rasarea soarele, incepea sa ciripeasca si-i trezea pe toti.
Intr-o zi, Nichita a spus:
- Am sa-l invat sa zboare si am sa-i dau drumul.
A scos vrabiuta din colivie, a asezat-o pe podea si a inceput s-o invete.
- Da si tu din aripi, uite, asa! i-a spus Nichita si s-a pornit sa dea din brate repede repede.
Dar vrabiuta s-a pitit sub scrin.
A mai hranit vrabiuta inca o zi si a asezat-o apoi din nou pe podea, s-o invete sa zboare. Cand Nichita dadea din maini, dadea si vrabiuta din aripioare ... Si deodata, vrabiuta si-a luat zborul!
A zburat peste un creion care era pe jos. A zburat peste un automobil rosu de pompieri. A vrut sa zboare peste o pisica de plus, dar s-a lovit de ea si aa cazut.
- Zbori cam prost deocamdata, i-a spus Nichita. Mai trebuie sa te hranesc o zi.
A mai hranit baiatul vrabiuta si, a doua zi, ea a zburat peste scaunasul lui Nichita. A zburat si peste un scaun mai mare. A zburat peste masa pe care era o cana. Numai peste scrin n-a putut zbura si a cazut.
Pesemne ca mai trebuia hranita.
In ziua urmatoare, Nichita a luat vrabiuta cu el in gradina si acolo i-a dat drumul. Vrabiuta a zburat peste o caramida. A zburat si peste o buturuga. Era cat pe ce sa zboare si peste gard, dar s-a lovit si iar a cazut. A zburat din nou peste buturuga. Era cat pe ce sa zboare si peste copac. A zburat apoi si peste casa. Pana la urma a zburat de tot de la Nichita. Asa de bine a invatat-o Nichita sa zboare!

B. Cearusin

Sortuletul

(copii cu varsta 3-4 ani)

Iata ce sortulet curat are Olguta dimineata, cand pleaca la gradinita. Dar, neatenta, cand ia gustarea, varsa laptele pe ea. Iar cand modeleaza figuri din plastilina isi sterge mainile tot pe sortulet.
- Vai Olguta, repede iti mai murdaresti sortuletul.
- Nu-i nimic! Mi-l spala mama si maine va fi din nou curat.
- Mama, sortuletul meu e murdar ... Poftim, spala-l!
- Astazi sunt foarte obosita. Spala-ti-l singura.
Cu apa si sapunul pregatite de mama, Olguta isi spala sortuletul.
Dar petele nu ies asa de usor cum a crezut. A schimbat de multe ori apa si a mai curs si putina pe jos.
A obosit spaland, ca rufele se spala greu. Dar totusi le-a spalat
Dimineata, la gradinita, era tare mandra.
- Iata ce sortulet curat am. Eu singura l-am spalat. Mama doar l-a calcat.
De asta data, insa, cand a baut laptele, a fost atenta si nu l-a mai varsat, iar cand s-a jucat cu mingea n-a mia sters-o pe sortulet, sa nu-l murdareasca.
- Acasa s-a inapoiat fericita:
- Iata, mama! Nu mi-am murdarit deloc sortuletul.